O „radiografie” a stării copilului în România realizată de „Salvaţi Copiii”  arată că încă de la naştere, inechitatea este prezentă în viaţa copiilor, în condiţiile în care România se află în topul ţărilor europene cu cele mai ridicate niveluri ale mortalităţii infantile, cu o rată de 5,2 la mie (în anul 2021), peste media Uniunii Europene de acum 20 de ani .

„Mai mult, în ultimii ani, asistăm şi la o creştere semnificativă a cazurilor de mortalitate maternă (de la 18 în 2018 şi 20 în 2019, la 32 de cazuri în 2020 şi 51 de cazuri în 2021 )”, susţine organizaţia, care atrage atenţia asupra faptului că 25% dintre gravidele vulnerabile nu au asigurare de sănătate, 33% dintre ele declară că, pe durata sarcinii, nu au făcut controalele medicale recomandate cel mai adesea din cauza lipsei resurselor financiare şi doar 4 din 10 gravide declară că toate analizele au fost gratuite.

Fenomenul mamelor minore face ca România să se claseze, la nivelul Uniunii Europene, în top, 45% dintre naşterile la mame sub 15 ani înregistrându-se în România.

În anul 2021 , România a înregistrat 745 de naşteri la mame cu vârsta sub 15 ani şi alte 16.997 de naşteri la mame cu vârsta între 15 şi 19 ani.

Analiza „Salvaţi Copiii” cu privire la situaţia mamelor şi gravidelor minore arată că 85% dintre aceste tinere au abandonat şcoala anterior sarcinii, una din 10 mame minore nu a fost niciodată înscrisă la şcoală;4 din 10 mame şi gravide minore nu au acces la consultaţii medicale de specialitate; iar 2  din 10 au mai mult de un copil înainte de vârsta majoratului. Fetele care devin mame nu au informaţii cu privire la contracepţie şi o treime dintre ele provin din  mame aveau sub 18 ani la data primei naşteri.

Sărăcia este un alt fenomen care îi afectează pe copiii români, un sondaj realizat în 2022  privind impactul crizei economice asupra familiilor din România arătând că 40% dintre gospodării au înregistrat o scădere a veniturilor comparativ cu 2021, în timp ce cheltuielile au crescut pentru 98% dintre familii.

Efectele pandemiei şi criza costului vieţii au avut un impact semnificativ asupra familiilor monoparentale şi a celor numeroase: în 2019, 9,6% dintre familiile monoparentale erau expuse riscului de sărăcie. Procentul s-a dublat la 18,2% în 2020 şi a crescut apoi la 23% în 2021.

În ceea ce priveşte bunăstarea emoţională, statisticile arată că minorii nu sunt feriţi de anxietate şi depresie. În ultimii doi ani, centrele de consiliere ale Organizaţiei Salvaţi Copiii au preluat un număr total de 1.241 de copii şi adolescenţi care au dezvoltat diferite tulburări emoţionale. Cele mai frecvente diagnostice au fost reprezentate de anxietate – 28,8% şi tulburări emoţionale (23%).

„Majoritatea covârşitoare a cazurilor de depresie s-au înregistrat în rândul copiilor din grupa de vârstă 11 – 14 ani şi al adolescenţilor (15 – 18 ani), respectiv 32% şi 54% din cazuri. Au fost înregistrate şi cazuri severe, în care tulburările de tipul anxietăţii şi depresiei au dus la tentative de suicid: trei la grupa de vârstă 11 – 14 ani şi cinci în rândul adolescenţilor”; arată datele „Salvaţi Copiii”.

Specialiştii organizaţiei atrag atenţia şi asupra faptului că aproape un sfert dintre copiii români care au acum vârste între 0-17 ani împliniţi au avut sau au un părinte plecat la muncă în străinătate, o treime dintre ei declarând că nu au fost de acord cu plecarea celor dragi la muncă peste graniţe

„Prin raportare la volumul de referinţă utilizat în eşantionare, respectiv 3.896.943 de copii, rezultă că aproape un milion de copii, respectiv 954.000 de copii au sau au avut experienţa plecării unuia dintre părinţi pe parcursul copilăriei, până la data studiului. (…) Conform estimărilor, per total 184.000 de copii sunt total lipsiţi de îngrijirea directă a părinţilor, având fie ambii părinţi, fie părintele unic susţinător al familiei plecat la muncă în străinătate (iunie 2021-iunie 2022).”, precizează organizaţia.

Aceasta atrage atenţia asupra fenomenului neparticipării şcolare, sute de mii de copii cu vârsta de şcoală aflându-se în afara şcolii.

„Abandonul şcolar a rămas neschimbat în toată perioada de aplicare a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, acest fenomen afectând 35.259 de elevi, dintre care 20.878 din ciclul primar şi gimnazial şi 14.381 din învăţământul liceal (an şcolar 2019/2020). De asemenea, persistă fenomenul neparticipării şcolare în raport cu populaţia şcolară – 286.150 de copii între 7 şi 17 ani erau în afara şcolii la 1 ianuarie 2021, din totalul de aproximativ 2.500.000 de copii de vârstă şcolară. România înregistrează un procent de 15,6% al tinerilor între 18-24 de ani care au finalizat doar opt clase sau mai puţin, deşi ţinta fixată de România, în 2010, a fost de reducere a fenomenului la 11,3%, până la sfârşitul anului 2020”, arată raportul.

În ceea ce priveşte starea elevilor, cercetările Salvaţi Copiii arată că 2% dintre elevii din învăţământul primar afirmă că sunt bătuţi deseori de cadrele didactice şi 5% spun că acest lucru se întâmplă câteodată procentele scăzând pe măsură ce elevii avansează în vârstă. Bullying-ul în şcoală ori în clasă şi perpetuarea lui în mediul online, afectează emoţional sute de mii de elevi care devin victime ale situaţiilor de violenţă fizică şi de ameninţare.

„Cheltuielile publice pentru educaţia copiilor români sunt cele mai scăzute din Uniunea Europeană, iar părinţii sunt nevoiţi să acopere lipsurile sistemului, fiind, în 2019, de 3,16% (versus, 4,7% media UE 27). Ţara noastră se confruntă cu o intensitate record a sărăciei educaţionale în rândul copiilor, exprimată prin sărăcie (41,5%) şi analfabetism funcţional (43%), şi, cu toate acestea, nivelul alocărilor resurselor financiare rămâne extrem de modest. În schimb, ţări în care aceste probleme nu au nicidecum aceeaşi incidenţă prioritizează cu responsabilitate educaţia: Suedia – 7,06%, Belgia – 6,25%, Finlanda – 6,06%, Cipru – 5,24%, Polonia – 4,67%, Slovenia – 4,61% sau chiar Bulgaria – 4,20%. Noul proiect de lege pentru învăţământul preuniversitar care prevede alocarea a 15% din cheltuielile din Bugetul General Consolidat (ceea ce va constitui puţin peste 4% din PIB) pentru educaţie are şanse foarte reduse să producă efecte tangibile în direcţia creşterii alocărilor efective de resurse publice adecvate pentru sistemul educaţional”, subliniază organizaţia.

În acest context., 55,1% dintre copiii români  îşi doresc să plece din ţară şi să se stabilească peste graniţe, în vreme ce o treime dintre aceştia şi-ar dori să-şi continue studiile în străinătate. Printre principalele motive care i-ar determina să emigreze se numără oportunităţile legate de educaţie (26,3%) şi nemulţumirea sau neîncrederea faţă de condiţiile de viaţă din România (21,9%).

„Sentimentul de neîncredere că lucrurile se pot îmbunătăţi este relevant şi atunci când copiii admit că, în faţa unei situaţii de abuz, doar puţin peste o treime se află în situaţia de a şti cui să ceară ajutorul şi de a avea şi încredere în acea persoană sau instituţie de referinţă. (…) În ultimii 10 ani, procentul copiilor care admit că ştiu cui să ceară ajutorul într-o situaţie de risc a rămas constant în cazul exploatării prin muncă sau al producerii de materiale cu conţinut sexual, dar a scăzut în cazul abuzului fizic (cu 4.7 puncte procentuale) şi în cazul abuzului sexual (cu 3.4 puncte procentuale). Îngrijorător este faptul că, deşi cei mai mulţi dintre copii (65%) pot recunoaşte un abuz, doar 1 din 3 se află în situaţia de a şti cui să ceară ajutorul şi de a avea şi încredere în acea persoană sau instituţie de referinţă”, precizează raportul citat.

Faţă de studiului anterior, realizat în urmă cu 10 ani, organizaţia observă o creştere a procentului elevilor care ar fi de acord să aibă un coleg de clasă rom sau un coleg de clasă cu dizabilitate fizică sau c HIV.

„În cazul unui copil cu probleme de sănătate mintală însă, tendinţa faţă de rezultatele din anul 2013 nu este una îmbucurătoare. Astfel, procentul elevilor care ar fi de acord să aibă un coleg de clasă cu probleme de sănătate mintală a scăzut de la 36,6% la 31,9%, în timp ce ponderea celor care ar fi împotrivă creşte de la 12,6% la 15,1%. (…) Dintre celelalte categorii expuse riscului de discriminare şi testate în demersul analitic, cel mai ridicat nivel de toleranţă se manifestă faţă de copiii refugiaţi, urmaţi la mică diferenţă de copiii din sistemul de protecţie”, mai arată ancheta „Salvaţi Copiii”.