În condițiile în care ambasadorul Federației Ruse ne-a „urecheat” că nu recunoaștem contribuția URSS la „eliberarea” României, în 1944, „Evenimentul zilei” dezvăluie cum a finanțat diplomația de la Kremlin restaurarea unei necropole dedicată „eroicei armate sovietice”, într-un loc în care ostași ai Armatei Roșii au murit jefuind populația civilă sau înecați în vin
O situație de-a dreptul revoltătoare trăiesc românii din Sighișoara, vechea cetate situată în mijlocul României, în județul Mureș. La 70 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, locuitorii sunt nevoiți să „admire” un monument, proaspăt reamenajat, al armatei de ocupație, pe care scrie: „Glorie eroicei armate sovietice, eliberatoarea României de sub jugul ocupanților fasciști”. Pe obeliscul, înalt de trei metri, din centrul cimitirului sovietic tronează simbolul comunist secera și ciocanul. Culmea este că, așa cum reiese din documentele istorice, acolo nu s-a dus nicio luptă între Armata Roșie și armata germană. Iar militarii sovietici s-ar fi făcut remarcați prin jafuri, violuri sau crime îndreptate împotriva locuitorilor din fostul județ Târnava Mare.
Finanțare rusească
Trupele Armatei sovietice au intrat în Sighișoara la data de 7 septembrie 1944, care era, atunci, un oraș liber, iar până pe data de 12 septembrie – atunci când s-a semnat Convenția de armistițiu între România și Națiunile Unite, reprezentate de URSS – au avut statutul de armată de ocupație. Inamicul germano-hortyst se afla la circa 30 de kilometri, spre Nord, în luptă cu Armata Română. Acesta fusese oprit demult pe aliniamentul Mureș – Târnava Mică, iar armata germană se retrăsese încă din luna august prin trecătorile din Carpații Orientali și de Curbură. În consecință, niciunul dintre militarii sovietici înmormântați în cimitirul sovietic de lângă Catedrala Ortodoxă din Sighișoara nu avea cum să „cadă la datorie” în luptele pentru eliberarea României. Cu toate acestea, Ministerul Apărării Naționale (MApN), prin Oficiului Național pentru Cultul Eroilor – ONCE, dar și Primăria Sighișoara, și-au dat acceptul pentru refacerea, în anul 2013, a monumentelor funerare, cu finanțare din partea Ambasadei Federației Ruse.
„Mormintele nu au fișe de evidență”
Întreaga poveste ne-a fost dezvăluită de lt.col. art.lector (r) Alexandru Teodoreanu, reprezentant al grupului de inițiativă pentru strămutarea cimitirului sovietic bolșevic din Sighișoara. Acesta a strâns dovezi și a cerut MApN și Guvernului României îndreptarea acestei situații în contextul în care, susține el, autoritățile române și-au dat acceptul reamenajării unui monument, fără să se informeze cine este înhumat acolo și ce impact ar putea avea asupra populației acest gest. El ne-a transmis extrase din rapoarte ale autorităților române, din perioada 1944-1945, care arată atrocitățile făcute de militarii sovietici în acea parte a țării. Într-un memoriu adresat ministrului Apărării Naționale, Mircea Dușa,Teodoreanu atrage atenția: „Mormintele soldaților sovietici și opera comemorativă de război nu au fișe de evidență, iar de pe pietrele de căpătâi lipsește unitatea militară de care au aparținut. Ca urmare, nu pot fi luate în evidența generală a mormintelor și operelor comemorative de război! Nu poți să avizezi un asemenea proiect de intervenție asupra unor morminte de război străine, cu implicații internaționale, fără să ai informații complete despre aceste morminte și monumente, așa cum te obligă și legea”.
Maiorul Isacov, „eroul”- violator ucis de un țăran
Controversele din jurul cimitirului sovietic sunt accentuate și de povestea maiorului Isacov Constantin Denisovici, cel al cărui nume tronează pe obeliscul proaspăt reamenajat.
Pe placa ce îi însoțește numele scrie: „Născut în 1919 în regiunea Smolensc, căzut pentru eliberarea orașului nostru de ocupanții fasciști”. Or, așa cum arată datele din Arhivele Naționale, în septembrie 1944 nu mai era, demult, picior de german în acea zonă. Sighișoreanul Andrei Christiani avea 16 ani atunci când a fost înmormântat maiorul, pe 15 septembrie 1944. El și-a amintit de consternarea localnicilor că ofițerul sovietic era înmormântat ca un erou, chiar în centrul Sighișoarei. Oamenii spuneau că maiorul Isacov ar fi fost înjunghiat de un țăran ungur, care l-a surprins în timp ce jefuia o gospodărie și încerca să violeze o femeie, „într-un sat vecin cu Șoard.”. Cu toate acestea, sovieticii i-au făcut funeralii grandioase. Un pluton de onoare a executat foc în plan vertical, iar un avion sovietic a survolat Sighișoara și a împrăștiat sute de buchete de flori deasupra centrului orașului.
Bravii ostași ai Armatei Roșii, înecați în vin
Andrei Christiani, acum în vârstă de 86 de ani, spune că prima patrulă sovietică a intrat în Sighişoara pe 7/8 septembrie1944 și era formată din patru militari care s-au baricadat în casa primarului de atunci, Aurel Mosora, clădire care avea să devină Hotel „Steaua”. În zilele următoare – 9/10 septembrie 1944 – a ajuns în oraș un detaşament al NKVD, format din circa 20-25 de militari. care a servit masa în casa părintească, de tip pensiune, a familiei Christiani. Acolo a fost şi popota ofiţerilor germani, în 1943.
Articol EvZ
FOTOGRAFII: ALEXANDRU TEODOREANU