Andrea Rost s-a nascut in Germania, in Berlinul de Est. Imediat dupa ce implinit 18 ani si a terminat scoala, a decis sa se mute in Sighisoara. S-a indragostit de acest loc, in vacantele de vara pe care le-a petrecut aici. Cand a venit in Romania, nu se gandea ca va ramane toata viata, insa, acum, la 37 de ani, spune cu mandrie ca a trait mai mult in Romania decat in Germania. Acum, Andreea este ghid turistic si arata turistilor frumoasele biserici si sate sasesti din Transilvania. Cum a ajuns Andrea sa locuiasca in Sighisoara, in conditiile in care o buna parte dintre romani viseaza sa traiasca in Germania?
Andrea este unul dintre copiii sasilor plecati din Transilvania care, desi s-au nascut in Germania si teoretic nu mai au nicio treaba cu locurile natatale ale parintilor, venind din cand in cand, doar in vacanta, cumva au pastrat in sange dragostea pentru aceste locuri.
Catiusa Ivanov: De ce te-ai intors in Romania in conditiile in care o buna parte dintre romani viseaza sa se mute in Germania? Ce ai gasit special la acest loc?
Andrea Rost: Cat eram eleva la liceu, am venit un an aici, la Sighisoara. Asa era, aveam multi colegi care mergeau in Statele Unite, in Anglia, in Franta, unde putea fiecare, si eu m-am gandit sa vin aici, fiindca tot veneam in vacanta de vara la bunici, la neamuri, aici, in Sighisoara, fiindca imi placea foarte mult si imi doream sa stau mai mult. Si mi-a placut atat de mult incat, dupa ce am terminat liceul si am dat BAC-ul in Germania, am zis sa vad cum este aici. Imi placea ideea sa lucrez in turism si fiindca era undeva in anii 2000, infrastructura nu era ce este astazi, era in dezvoltare, m-am gandit sa pun si eu umarul. Am venit si nu am venit cu ideea sa raman toata viata, dar sunt inca aici. Am 37 de ani. Mi-am petrecut mai mult timp aici decat in Germania.
CI: Cum a fost cand te-ai intors? Cum te-ai integrat, cum ti-ai gasit prieteni?
AR: Eu sunt o fire deschisa si nu am retineri, vreau sa fiu prietena cu toata lumea, deci a fost usor.
CI: Vorbeai romaneste?
AR: Nu, eu in primul an in care am venit aici, la scoala, nu vorbeam nicio boaba romaneste. Stiam sa zic doar „Buna ziua!” si „Multumesc!”. Eu m-am nascut in Germania si atunci nu erau asa multi romani, cum sunt acum in Germania. Noi stateam in Berlinul de Est si nu stiam niciun roman acolo, deci nu aveam de la cine sa invat limba. Si cand veneam in vacanta aici, la neamuri, cu neamurile vorbeam germana si printre vecini erau copii sasi, aveam cu cine sa ma joc, deci nu aveam de ce sa invat romana.
CI: Povesteste-mi un pic despre familia ta, despre parintii tai, de ce au plecat din Romania, daca ei s-au mai intors?
AR: Mama a plecat dupa ce s-a casatorit cu tata. Tata este neamt-neamt, iar mama este sasoaica din Sighisoara. Asa s-au hotarat ei atunci, sa locuiasca in Germania. Intre timp s-au intors si ei, dupa ce s-au pensionat, si locuim impreuna aici, in Sighisoara. Sunt pensionari si le place aici o viata in mediu mai rural. Nu vreau sa spun ca Sighisoara este sat, insa avem o casa cu gradina mare si pentru pensionari este mai fain sa stai acolo, decat intr-un apartament, intr-un oras.
CI: Cand a plecat mama ta de aici?
AR: In ’63.
CI: Cu ce te ocupi? Din ce traiesti aici, in Romania?
AR: Eu sunt freelancer, lucrez pe cont propriu, am un PFA, lucrez ca ghid turistic, dar nu numai. Lucrez pentru fundatia Mihai Eminescu Trust, sunt un fel de manager de turism. Avem case de oaspeti, case taranesti, restaurate si puse in circuitul turistic – case de vacanta. Eu ma ocup sa oferim program pentru oaspetii nostri, plimbari, vizite in zona, la mestesugari, drumetii. Este foarte interesant si imi place mult ce fac. Ma pot sustine din asta. Este genul de munca la care in sezon ar trebui sa nu dormi, sa lucrezi non-stop, iarna este o perioada mai linistita. Vara trebuie sa faci bani ca sa poti trai iarna.
CI: Ce crezi ca se va intampla cu mostenirea culturala a sasilor? Am vazut ca au mai ramas doar cativa sasi in aceste sate, cladirile si o parte dintre biserici sunt in paragina…
AR: Eu cred, optimista fiind de fel, ca o parte vor fi salvate si sa devina incet-incet, si in mintea oamenilor, patrimoniu romanesc. Chiar daca au fost construite de sasi, ele se afla pe teritoriul Romaniei. De foarte multe ori, oamenii zic ca sunt ale sasilor si nu au sentimentul acela, ca le apartin lor. Eu intalnesc foarte des asa ceva. Acum suntem intr-o perioada de schimbare, apoi oamenii o sa priveasca altfel lucrurile, fiindca sasi nu prea mai sunt. De exemplu, anul trecut am finalizat restaurarea cetatii de la Alma Vii. Fiindca nu mai este niciun sas in sat, trebuia cineva sa se ocupe, ca sa fie activitate in sat, iar acum cetatea este in administrarea Asociatiei Femeilor si ei organizeaza tot felul de activitati. Asa ajunge comunitate sa se implice si invete ca aceste locuri le apartin.
CI: Cati sasi mai sunt in Sighisoara?
AR: Sunt aproximativ 500 de sasi, care sunt membrii la biserica, dar sunt si familii mixte.
CI: Mai cunosti si alti sasi care s-au intors din Germania?
AR: Da, sunt cativa, nu sunt foarte multi, dar tot de varsta mea, inca vreo trei.
Sursa: hotnews.ro