1

Trăim vremuri în care gastronomia mondială ne învață că o friptură e cu atât mai „sofisticată” cu cât e mai puțin preparată termic. Vedem în farfurii carne aproape crudă, cu mioglobină curgând ca „sângele” – și ni se spune că așa e bine, că așa trebuie. Oare am uitat de ce am început să folosim focul acum mii de ani?

Descoperirea focului a fost un salt uriaș pentru omenire. Ne-a oferit siguranță, sănătate și hrană mai ușor de digerat. A mânca o carne gătită complet nu e o rușine, ci o dovadă de respect față de evoluție, față de propriul corp și față de bunul-simț culinar.

Sigur, există gusturi și gusturi. Dar când rafinamentul devine un moft care ignoră logica biologică și instinctul natural, e bine să ne oprim puțin și să ne întrebăm: chiar e normal să glorificăm friptura “rare” în numele artei culinare?

Adăugând la această manieră de a ne hrăni și riscurile infectării cu mulți posibili agenți patogeni, oare de ce gastronomia mondială promovează, totuși, carnea insuficient preparată?

E o întrebare legitimă. De ce se ridică în slăvi friptura „în sânge”, când știm că DOAR gătirea completă distruge bacterii periculoase precum E. coli, Salmonella sau Listeria? De exemplu, sunt cel puțin 5 tipuri de paraziți cu care ne putem infecta consumând carnea de vacă insuficient preparată termic- tenia saginata, toxoplasma gondii, sarcocystis, cryptosporidium, echinococcus. Și carnea de porc poate avea paraziții ei…

De ce e considerată friptura rare un „gourmet” evolutiv, când de fapt reprezintă o involuție?

Răspunsul pare să stea mai degrabă în trenduri și percepții elitiste decât în logică alimentară sau respect față de sănătate. Gustul, textura și impresia de rafinament au ajuns să cântărească mai mult decât instinctul de autoprotecție și realitatea sanitară și biologică.

Poate că e momentul să privim „carnea gătită bine” nu ca pe un compromis, ci ca pe un gest de normalitate. Până la urmă, focul nu l-am descoperit ca să-l ignorăm, ci ca să îl folosim pentru a trăi mai sănătoși, și mai mulți ani.