Biserica din Corneşti, construită începând cu anul 1788 până în 1797, fiind primul lăcaş ortodox de piatră din Sighişoara, ridicat la poalele Cetăţii Medievale, adăposteşte o serie de comori unice, atât prin compoziţie, cât şi ca valoare de tezaur.
Printre acestea se număr o pictură murală extrem de expresivă pentru perioada în care a fost realizată, un iconostas vechi pictat, un clopot, un potir şi un antimis.
Antimisul de secol XVIII de la Biserica din cartierul Corneşti este unul dintre cele mai vechi păstrate, având peste 220 de ani, are pictate scene din patimile lui Iisus Hristos şi, din cauza vechimii şi unicităţii sale, este inclus în categoria tezaur.
Obiectul de tezaur, antimisul, este o bucată de pânză de in pe care este imprimată icoana “Punerii în mormânt a Domnului Iisus Hristos”, care conţine un fragment din sfintele moaşte, această pânză valoroasă fiind indispensabilă oficierii Liturghiei.
Antimisul – care se mai numea şi jertfelnic – se păstrează, de regulă, în altar, sub Evanghelie, iar atunci când Liturghia este oficiată în aer liber, ţine locul mesei sfinte.
“Ne aflăm aflăm în cea mai veche biserică ortodoxă de piatră de pe aceste meleaguri, care mustesc de istorie şi de credinţă, a bătrânei noastre Sighişoarei, este o biserică dedicată prin excelenţă stăpânei îngerilor, pururea Fecioare Maria. Îşi prăzmuieşte hramul la 21 noiembrie (…) E o biserică cu multă încărcătură de sfinţenie, care îi aşteaptă pe toţi cei care doresc să îşi potolească acel dor mistuitor după Dumnezeu, şi fiecare tânjim după Dumnezeu. Sfântul antimis, trebuie să ştiţi că este cel mai de preţ obiect pe care îl are o biserică, un obiect sacru, este supranumit şi altarul mobil, fiindcă în vreme de restrişte, în vreme de pandemie sau de război, preotul ia acest sfânt antimis şi poate să slujească Sfânta Liturghie. (…) Acesta este de la 1787 de când s-a zidit bătrâna noastră bisericuţă, el este o bucată de pânză dreptunghiulară, care are pe ea punerea în mormânt a Mântuitorului, iar în partea stângă se află sfinte şi dumnezeieşti moaşte, spre aducere aminte că în perioada creştinismului primar, înainte de anul 325, biserica săvârşea Sfânta Liturghie pe mormintele eroilor martiri. Şi spre aducerea în amintire a acestei încărcături de sacru, fiecare sfânt antimis are ca parte componentă o bucăţică din sfintele moaşte”, a declarat, pentru AGERPRES, protopopul ortodox al Sighişoarei, Dan Ovidiu.
Potrivit acestuia, antimisul este primit de fiecare biserică ortodoxă în momentul sfinţirii sale, iar în caz de incendiu sau de altă catastrofă, acest obiect, considerat cel mai de preţ, trebuie salvat de preot, chiar cu preţul vieţii.
“Pe lângă acest sfânt antimis avem şi un potir din acea perioadă şi, din când în când, pentru a ne potoli acel foc mistuitor al dorului după acea perioadă de început, mai şi slujim cu acest potir, un potir încrustat în filigran, suflat cu aur, care este la loc de cinste în tezaurul bisericii noastre, monument istoric. Pictura este dintr-o perioadă ceva mai nouă, e deosebit de frumoasă şi densă, expresivă şi sugestivă, care creează acea atmosferă a prezenţei tainice, dar reale a lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Pictura este ca o biblie deschisă, are şi un caracter pedagogic şi fiecare scenă picturală reprezentată pe mural arată un moment în istoria mântuirii neamului omenesc”, a precizat protopopul Dan Ovidiu.
Biserica din Corneşti a fost construită în intervalul 1788-1797, iar înainte de ridicarea acesteia, românii ortodocşi din zona Sighişoarei participau la slujbele religioase la Şapartoc.
În 1778, preotul Ştefan Bălaş a iniţiat construirea unei capele, care a fost loc de rugăciune până la ridicarea bisericii de piatră.
Potrivit Muzeului de Istorie al Sighişoarei, care a studiat în detaliu acest antimis şi istoria sa, în anul 1822 noua biserică a fost sfinţită de către episcopul Moga sub hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, ocazie cu care a fost înmânat antimisul, sfinţit şi semnat, cu indicarea bisericii unde a fost dat pentru slujire şi hramul acesteia.
Antimisul de la Sighişoara are o inscripţie în limba slavonă: “Altarul Domnul Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi prezenţa Sfântului Duh. A fost creat în numele sfântului … şi s-a sfinţit de către preasfinţitul şi preacinstitul Ghedeo (…) Episcopul Romanului în zilele binecinstitorului tatăl al nostru Constantin Mavrocordat…”.
Foto: (c) Dorina MATIȘ/AGERPRES
Din datele furnizate de Muzeul de Istorie a Sighişoarei aflăm că antimisul este imprimat pe pânză de in şi are dimensiunea de 36×48 centimetri, iar în secolul al XVIII-lea, atunci când acesta a ajuns la Sighişoara, Episcopia Ardealului era subordonată Mitropoliei de la Karlowitz.
“Este o lucrare specifică epocii baroce, are peste 200 de ani, e o compoziţie cu certe valori artistice (…) Simbolizează mormântul Domnului, dar şi giulgiul în care a fost înfăşurat trupul său când a fost pus în mormânt. Pânza roşie cu care este învelit de obicei, denumit iliton, simbolizează mahrama care s-a pus atunci pe capul Mântuitorului”, a precizat directorul Muzeului de Istorie din Sighişoara, Nicolae Teşculă.
În liniştea lăcaşului de cult din perioada stării de urgenţă, două perechi de păsări şi-au făcut cuib în interior, în candelabrele Bisericii ortodoxe din Corneşti, iar preoţii de aici le-au creat toate condiţiile pentru a-şi creşte puii, considerând că acesta este un semn divin.
“Pe lângă celelalte virtuţi care ar trebui să împodobească sufletul nostru, virtutea nădejdii, a speranţei trebuie să fie nesfârşită. E un lucru mare să ai nădejde, să ai speranţă, nu a fost uşor în această perioadă şi, ca să ne mângâie Dumnezeu, ne-a trimis, în aceste două candelabre, două perechi de păsărele care şi-au făcut cuibul, şi-au făcut ouşoarele şi care, iată, acum au puişori. Să vedeţi în timpul Sfintei şi Dumnezeieşti Liturghii, când slujeam aici, în biserică, singur, doar cu Dumnezeu şi avându-i în suflet pe toţi cei dragi nouă şi pe credincioşii noştri, aşa de frumos cântau păsărelele împreună cu mine, ca şi când întregul univers şi întreaga natură, absolvită de jertfa Mântuitorului, vine să aducă omagiu şi jertfă de recunoştinţă lui Dumnezeu pentru toate”, a menţionat protopopul ortodox din Sighişoara.
Protopopul a spus că a atras atenţia celor care se îngrijesc de curăţenia bisericii să aibă grijă de păsări şi să nu le alunge, fiindcă acestea sunt un dar divin.
“Le-am atras atenţia să aibă grijă de ele ca un tezaur de mare, mare preţ. Aceste păsări ne mângâie şi pe noi”, a mai spus protopopul Dan Ovidiu.
Pentru ca păsările să îşi poată procura hrana şi să îşi crească puii, li s-au asigurat căi de acces, iar podeaua monumentului istoric a fost acoperită cu nişte pânze, pentru a nu se deteriora. AGERPRES
