Sport

Mădălina Florea, o atletă din Sighişoara, a devenit cea mai bună alergătoare de trail din lume după ce a câştigat, la sfârşitul lunii octombrie, finala din cadrul Golden Trail World Series 2023, în Italia, o serie de curse la care participă cei mai buni sportivi de pe mapamond.

După câştigarea finalei Golden Trail World Series 2023, sportiva legitimată la CSM Sighişoara s-a clasat pe locul III în clasamentul general GTWS.

Cu toate aceste performanţe trecute în palmares, Mădălina Florea se consideră a fi un om simplu, care doreşte să lase ceva în urma sa.

“Chiar zilele astea mă gândeam, după atâtea reuşite, că mă pot asemăna chiar cu oraşul meu, Sighişoara, un oraş mic, cu o istorie mare. Asta aş vrea şi eu! Sunt un om simplu, micuţ şi vreau să fac o istorie mare. Pot să spun că, deşi am 30 de ani, mulţi nu îmi dau 18-20 de ani. Locuiesc în Sighişoara, cu siguranţă rămâne oraşul meu de suflet. Am avut foarte multe oportunităţi de a schimba oraşul, ţara, dar eu am preferat să rămân aici. Simt că este locul care mă face să mă simt fericită, să mă simt bine. Istoria sportului pentru mine a început de la grădiniţă, când prima antrenoare, Doina Avram, a venit să mă selecţioneze pentru gimnastică, deoarece gimnastica, după cum ştim, începe de la o vârstă fragedă. Părinţii au acceptat, tradiţia în gimnastica românească a fost ani de zile uau şi cred că oricine şi-ar fi dorit să facă gimnastică, aşa am ales să mă duc să fac gimnastică. În primii ani în care am început să merg la şcoală, nu m-am văzut, sincer, cu calităţi de gimnastă. Nu-mi plăcea, efectiv voiam să fac orice altceva, sport de echipă, să joc fotbal, să joc handbal, dar nu sport individual. Voiam să văd sportul ca pe o joacă, iar mingea obiectul de joacă, spre aceea mă duceam, trebuie să recunosc”, ne-a relatat Mădălina Florea.

Pornind de la exemplul personal, atleta i-a îndemnat pe copiii care fac sport să încerce şi alte discipline, atunci când simt că ar avea vreo îndoială cu privire la ceea ce fac, fiindcă, în cele din urmă, vor găsi ceea ce li se potriveşte, aşa cum a găsit şi ea.

“Poate sunt sportivi sau copii care zic: ‘ok, mamă, sunt bună la gimnastică’, dar poate pe viitor, dacă mai are o înclinaţie spre o altă disciplină, să nu ezite să încerce. În clasele I-IV am făcut gimnastică. Soţul doamnei Doina Avram făcea atletism şi deja avea performanţe cu alţi sportivi. Suna atractiv deoarece erau premii în rechizite, uneori chiar şi în bănuţi, sume modeste. Dar suna atractiv şi, copil fiind, era interesant ştiind că poţi face cu propriul tău corp ceva care va da roade şi îţi va aduce ceva în plus”, a afirmat Mădălina.

Ea consideră că şcoala rămâne punctul care te ghidează în viaţă, iar sportul, la fel, are un rol foarte important deoarece, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul ei, îi învaţă pe tineri să aibă o viaţă ordonată, o viaţă corectă, chiar dacă asta implică nişte sacrificii.

“Nu aş vrea să pun accent pe sacrificii sau pe ce am făcut, fiindcă, la urma urmei, când intră acel ‘drog’, uiţi de tot ce s-a întâmplat. Dar totuşi sunt sacrificii la mijloc, nu am făcut ca un copil normal să merg la petreceri sau să traversez etapele vieţii în care sunt mai puţine responsabilităţi şi mai multă joacă. Eu am fost nevoită să fiu puţin mai matură în unele decizii şi activităţi pe care trebuia să le fac şi să fiu mai focusată pe sport. Sportul m-a învăţat să lupt de mică pentru ceea ce îmi doresc şi să nu accept ceva fără muncă. Cu cât munca e mai implicată, cu atât satisfacţia e mai mare. Nu pot să spun că rezultatele au venit repede, fiindcă eu, începând de la grădiniţă, când făceam gimnastică, apoi din clasa a V-a, am fost nevoită să aleg între handbal şi atletism pentru că aşa se făcea la clasa sportivă, direcţionarea spre atletism sau spre handbal. Atunci chiar nu consider că aveam calităţi, eram mai înspre la coadă şi pot să recunoască persoane care mi-au fost alături în acea perioadă. Chiar nu mă vedeam că strălucesc. Dar au văzut ceva în mine”, a povestit alergătoarea.

Mădălina recunoaşte că, deşi nu se vedea că “străluceşte”, a avut şi rezultate de-a lungul timpului, la alergări pe şosea şi alergări pe stadion, dar şi o serie de eşecuri care au marcat-o.

“Am numeroase rezultate, atât la europene, cât şi la mondiale. Ba chiar, în 2015, n-o să uit niciodată, eram la Europenele de tineret, în Finlanda, unde, vinerea, la cursa de 10 kilometri am fost pe medalie până în ultimii 80 de metri, unde am pierdut medalia. Pentru câteva secunde m-am oprit brusc şi am zis: am pierdut medalia, dar mi-am spus hai să termin, pentru că şi locul patru înseamnă ceva: locul patru în Europa! După aceea am conştientizat eu, dar timpul pe care l-am scos a însemnat foarte mult pentru că mi-a deschis noi pârghii ca să mă adun şi să îmi concentrez energia. Duminica, mai aveam încă o cursă în care mi-am zis că nu renunţ la visul meu. Mai este încă o cursă, cea de cinci kilometri, în care pot din nou să visez şi să iau o medalie. Am pierdut medalia la 7 miimi de secundă! Atât m-a despărţit de medalie – 7 miimi de secundă! A fost momentul care m-a marcat, îmi doream atât de mult medalia. (…) În 2016, am fost la Campionatul European de seniori, primul meu Campionatul European de seniori, unde am reuşit să aduc cel mai bun rezultat din delegaţia României la semimaraton, locul VII. Poate spui, doar locul şapte? Dar credeţi-mă, să fii top 10 în Europa şi să concurezi alături de ţări precum Italia, Spania, ţări cu renume şi cu resurse şi investiţii foarte mari şi să fiu a 7-a din Europa, pentru mine a fost extraordinar”, a arătat Mădălina.

În anul 2017, Mădălina Florea s-a accidentat, suferind o intervenţie chirurgicală la tendonul lui Ahile, care a ţinut-o o vreme în afara sportului competiţional, însă nu chiar atât de mult pe cât se aştepta.

“A început o durere de tendon ahilian, în 2018 a venit şocul meu: a trebuit să mă operez. Eram pe stadion, eram în timpul antrenamentelor şi efectiv am căzut pe stadion. Am căzut şi nu ştiam ce să se întâmplă. Zici că a trecut o seceră şi mi-a tăiat piciorul. Acela a fost momentul în care nu ştiam ce se întâmplă şi s-a rupt tendonul, ceea ce înseamnă că atunci când se rupe, tu nu mai poţi să umbli pentru că toată musculatura ta cedează, că nu mai e susţinut de pionul principal. Şi atunci a urmat calvarul pentru mine, pentru că nu ştiam încotro să o apuc, ce să fac, ce se întâmplă cu mine, pentru că, într-o clipită, visul meu de a deveni cea mai bună sportivă a lumii a fost ruinat. În câteva secunde în care nu pot să descriu cum a fost ulterior. Îl am alături de mine pe domnul doctor Vasile Oşan, de prin 2010, pe doctorul cu care colaborez şi care m-a sfătuit în fiecare pas pe care l-am făcut, chiar şi în această operaţie. E renumit pe partea sportivă. Este şi medic la Federaţia Română de Canotaj, unde coordonează tot şi cu siguranţă se văd şi rezultatele, dar şi în baschet şi tenis. Şi pentru mine este un privilegiu să am o astfel de colaborare, să primesc cele mai bune sfaturi din partea unui om care are un background extraordinar”, afirmă atleta.

Mădălina Florea povesteşte că un doctor din Târgu Mureş, Octav Rusu, a ales să facă o altfel de operaţie, care i-a permis o recuperare rapidă: a fost operată în 18 iulie, în luna noiembrie deja făcea jogging, iar în luna martie, anul următor, alerga la semimaraton, clasându-se pe podium la Campionatul Naţional de Semimaraton.

“După 5 ani, în care la momentul întoarcerii nu am mai ales să mai fac ceea ce făceam înainte, (…) în 2019, am ales să mă duc la Campionatul Mondial, m-am dus la selecţie la noi, în România, am fost selecţionată spre a face deplasarea la Campionatul Mondial din Argentina, unde alături de echipa României am reuşit să terminăm pe locul trei. Eu am punctat în această echipă, venind pe locul 14 sau 16. La acel campionat, o altă sportivă din România, Cristina Simion, a reuşit să câştige competiţia şi Denisa Dragomir a avut rezultate foarte bune. Pentru fiecare am o stimă şi un respect deosebit pentru că fac parte din această poveste a atletismului românesc. Aceste fete au fost un model pentru mine şi am zis da, hai să încerc şi eu, poate pot. Şi eu sunt din România, pot să beneficiez de minimul de condiţii în care pot să ajung şi eu ca ele. După 2019, încet – încet, combinam platul cu alergarea montană, erau şi rezultate, erau şi coborâşuri”, ne mai spune Mădălina.

După aceea a câştigat o serie de medalii la Campionatele Europene şi Mondiale, descoperind că mentalul te face să uiţi de durerea fizică, aceeaşi determinare încercând-o şi pe parcursul Golden Trail World Series 2023.

“Când m-am dus acolo, eu ziceam că aici e momentul meu de glorie. În 81 de ţări au fost mediatizate cursele, prin Eurosport. Mi-am zis că e momentul meu, vreau să strălucesc. (…) După prima cursă în care am câştigat şi am uimit lumea cât de rapid am alergat, deşi terenul era atât de accidentat… foarte mulţi bolovani, pietre, trebuie să ai foarte, foarte mare atenţie. Chiar şi aşa am multe cicatrici. (…) După ce am câştigat a fost minunat! Îmi vine să plâng şi acum pentru că este un moment pe care nu o să îl uit niciodată. Să ajung dintr-odată într-un moment în care sunt cunoscută de lumea întreagă”, a arătat alergătoarea.

Mădălina spune că, deşi avea multe rezultate, lumea nu ştia cine este, dar că după ce a câştigat Golden Trail World Series 2023, oamenii au devenit foarte interesaţi să o cunoască, să o felicite.

“Lumea vrea să vadă cine eşti tu cu adevărat şi este uimitor. În momentul acela în care am terminat cursa şi m-am pus în genunchi, a fost momentul în care efectiv m-am prăbuşit la pământ, ca şi cum toată greutatea din aceste momente m-a copleşit (…). Încă simt emoţiile acelea şi cu siguranţă o să le simt mult timp, pentru că am devenit, în interior, atât de puternică, încât cred că doi, trei, cinci ani vreau să rămân încă cea mai bună din lume şi să arăt că pot să fiu acolo. Da, eu, o româncă, o româncuţă, cum mă numeau acolo, care a cucerit lumea şi vreau să cuceresc din nou lumea!”, a mărturisit Mădălina Florea.

Tânăra atletă spune că abia acum a conştientizat că este un model pentru foarte multe persoane, pentru simplul fapt că ea crede că a fost natural tot ce a făcut şi că naturalul acesta poţi să îl arăţi lumii fiindcă nu ai nevoie de foarte multe, decât de credinţă.

“Nu ai nevoie de ajutor exterior, foarte mult trebuie să fii tu, propria persoană, în care să ai încredere în tine şi în puterea ta, că noi suntem noi, suntem capabili să mutăm munţii dacă avem încredere. Chiar avem foarte mulţi oameni în România asta frumoasă care au cucerit întregul Pământ, dacă ne uităm doar la sportul românesc în care avem tradiţie: Nadia Comăneci, Hagi, Gabi Szabo şi mulţi sportivi şi nu numai. Avem foarte multe lucruri în care România este în vizorul întregii lumi prin ceea ce facem într-un sens pozitiv. Îmi doresc să fiu, în următorii ani, cea mai bună din lume şi sper ca sănătatea mea să funcţioneze cu fiecare celulă, fiecare lucru din corpul meu în aşa fel încât să pot să realizez asta. Doar sănătate îmi doresc şi atât”, a conchis Mădălina Florea.

Golden Trail World Series îşi propune să promoveze alergătorii profesionişti ca sportivi de talie mondială, să prezinte şi să protejeze mediile naturale uimitoare în care se concurează. Fiecare dintre cele şase curse din serie este selectată special pentru decor, provocare, istorie şi atmosfera pe care le oferă atât alergătorilor, cât şi publicului.

În clasamentul Golden Trail World Series contează cele mai bune trei rezultate ale fiecărui alergător din cele şase curse, iar anual GTWS alege o cursă specială pentru Marea Finală.

În 2023, primii 30 de alergători, bărbaţi şi femei, din clasamentul general după a şasea cursă au fost invitaţi la marea finală a cursei “Il Golfo dell Isola Trail Race”, fapt ce a garantat o luptă continuă până la linia de sosire.

Atmosferă incendiară în Polivalenta reşiţeană, la meciul de handbal pe care CSM Reşiţa l-a disputat contra puternicei formaţii din Sighişoara – una dintre principalele pretendente la promovare.

Interzişi în tribune la primele două jocuri de pe teren propriu, din cauza sancţiunilor impuse de Federaţie, suporterii reşiţeni au fost de această dată al optulea jucător al trupei rossonere. Din păcate, sprijinul publicului n-a fost de ajuns: CSM Sighişoara s-a impus la limită, scor 31-30, după un meci aprig disputat, pe care gazdele l-au terminat cu trei veterani în tribună. Raul Heimbach a fost eliminat în prima prima jumătate, iar Marius Bahan şi Lucian Ignat au avut aceeaşi soartă la jumătatea reprizei secunde. O partidă jucată la intensitate maximă, a spus la final coordonatorul Marius Bahan.

“A fost un meci incredibil astăzi. Am jucat cu inima, văzând câți spectatori sunt în sală – și le mulțumim pe această cale. Ne-am simțit extraordinar. Am simțit acest meci ca unul de primă ligă. Felicit echipa din Sighișoara, le doresc baftă pe mai departe, ați văzut și voi, au un lot destul de numeros și de valoros. Sunt jucători care au evoluat mult în Liga Națională, foşti colegi cu care am jucat şi eu în prima ligă.

Sunt foarte mândru de echipa mea, am arătat că, în nouă jucători de câmp și trei portari, noi am reușit să ne autodepășim și să facem un meci incredibil. Cred că un egal era echitabil. Noi nu ne-am făcut de râs, am luptat cât am putut pentru a obține un rezultat pozitiv. Din păcate am luat roșu, și eu, și Heimbach, și Luci Ignat, care suntem niște jucători importanți la lotul pe care îl avem. Din păcate, ăsta a fost rezultatul final.”

Trebuie spus că trupa rossoneră traversează o perioadă delicată – chiar dacă acest lucru nu s-a văzut astăzi în joc. Neseriozitatea unor jucători, dar mai ales plecarea intempestivă a pivotului Raul Bote, au generat tensiuni care mocnesc la nivelul conducerii tehnice. Marius Bahan:

“Ce-mi trece prin cap acum: sunt dezamăgit, de fapt suntem dezamăgiți, deoarece ne-am trezit fără Raul Bote la antrenamente. El a luat decizia asta de a pleca în Austria – aşa am aflat, poate antrenorul Radu Bote vă poate da mai multe explicații despre asta. Cred că a venit vremea să-și asume și Radu rezultatele din ultima perioadă. În etapa trecută am pierdut la Alexandria, etapa asta am pierdut aici cu Sighișoara. Îmi e frică, pentru că urmează meciul cu cei de la Cluj – și eu nu vreau să mă fac de râs în sala asta de la Reșița.

Sincer, încerc pe cât posibil, cu experiența pe care o am și Luci Ignat la fel, să menținem vestiarul cât mai strâns, și asta se vede la joc. Încă reușim să facem asta. Când n-o să mai reușim, probabil se va vedea și în teren un dezastru mai mare, ca să zic așa.

Le mulțumim încă o dată spectatorilor, vă mulțumim vouă și promitem că mai departe o să luptăm, atâţi cât suntem, câţi ne-ați văzut și astăzi.”

Pentru rossoneri urmează încă o misiune imposibilă. În etapa următoare, pe 16 martie, vine la Reşiţa liderul playoff-ului, CS Universitatea Cluj.